Vă propunem să urcați alături de noi într-o mașină a timpului. Nu mergem departe, doar vreo 10 kilometri până în inima unor comunități din București care se zbat, în fiecare zi, să supraviețuiască.

Vom întâlni oameni pentru care apa curentă, lumina electrică, agentul termic ori gazele naturale sunt un lux. Absența lor întreține subdezvoltarea. Iar subdezvoltarea întreține sărăcia extremă.

Să fii nevoit să sustragi curent pentru a-ți aprinde un bec în casă seara e, înainte de orice, o dramă. Codul penal încadrează sec fapta: furt! Și totuși, în lipsa oricăror alte mijloace, oamenii ajung ei înșiși mici arcuri frânte la intersecția nenumăratelor cercuri vicioase.

Ultima frază e o metaforă care ornează stilistic o realitate cruntă. Realitatea e că există mii și mii de oameni în Capitala României care nu sunt privați doar de lumină, apă, curățenie. Fără toate aceste lucruri de bază, în lipsa cărora majoritatea celor care citesc aceste rânduri nici nu-și imaginează viața, oamenii despre care vrem să povestim sunt privați de fapt de educație, acces la informație, locuri de muncă și viitor.

Să crezi că ziua de mâine poate aduce o speranță în plus, o șansă în plus e un lucru pe care mulți dintre aceștia nu și-l pot permite.

Ce ne propunem în „Ferentari Lux” e să pornim de la lipsurile majore ale comunităților de acolo, de la nevoile lor stringente, pentru a ajunge la oameni. Oameni în carne și oase ale căror destine sunt, mai devreme sau mai târziu, condiționate de accesul precar la utilități publice.

Energia electrică, agentul termic, canalizarea nu sunt simple bunuri tranzacționate în operațiuni comerciale. Să ai curent în casă te poate defini civilizațional – poți să înveți la lumina unui bec sau să-ți ții alimentele într-un frigider sau să te uiți la un jurnal de știri la televizor.

Ori poți să n-ai nimic din toate acestea.