Acrobatul

Între cele 19 familii evacuate la începutul toamnei de la barăci, o zonă din cartierul Ferentari populată de construcții improvizate și vizată de primăria de sector în cadrul unei acțiuni de igienizare a spațiului public, se află și familia lui Alin Vasilescu.

Barăcilor le dedicasem un fotoreportaj în luna august. Apoi, în septembrie, am scris despre felul în care autoritatea locală a inițiat operațiunea de evacuare și despre planul original al edilului social-democrat Daniel Florea: să-i mute pe oameni din stradă tot în stradă.

Răzgândit, conform informațiilor Dela0.ro, pe linie de partid, primarul i-a relocat pe cei aproape o sută de oameni de la barăci într-un bloc-cămin situat pe Calea Ferentari numărul 72 aflat în proprietatea unei companii, Industria Iutei, naționalizată în perioada comunistă și privatizată după Revoluție.

Enlarge

Familia lui Alin are, scriptic, un ajutor social lunar de 800 de lei – bani pe care beneficiarii nu-i primesc direct, ci sunt vărsați de autoritatea locală în contul chiriei datorate firmei private care deține imobilul. Chiria e exact atât, 800 de lei pe lună pentru o cameră complet nemobilată și neutilată, cu grup sanitar la comun și fără bucătărie.

Alin Vasilescu nu se plânge, însă. Față de situația locativă de la barăci, unde de multe ori șobolanii își găseau culcuș printre cartoanele improvizate, camera din blocul-cămin este un standard al luxului. Ce mai contează că pentru 180 de euro s-ar putea găsi o garsonieră cu baie și bucătărie în orice cartier al orașului?

Evacuații de la barăci au beneficiat și de un ajutor de urgență. De banii ăștia, Alin a cumpărat pentru ai lui un pat, o mochetă, un frigider și un aparat electric de gătit, care stă nefolosit în cameră pentru că regulile imobilului interzic expres să se gătească în încăperi. O bucătărie comună încă nu există.

Alin are 22 de ani, provine dintr-o familie foarte săracă și și-a petrecut copilăria aproape pe stradă. N-a fost, propriu-zis, un copil al străzii, dar a crescut acolo – și de acolo l-au smuls practic niște oameni de la Fundația Parada, învățându-l lucrurile pe care astăzi știe să le facă.

Alin, căruia îi place mai mult numele de scenă Dorian, jonglează, face echilibristică, execută elemente de acrobație. La Parada a deprins meșteșugurile circului pentru că organizația folosește spectacolul acrobatic ca element de recuperare și reinserție socială. Ia, adică, puști de pe stradă și le arată cu ajutorul circului că viața poate să fie și altceva. Alin e printre puținii care au trecut prin toate cursurile fundației, de la jonglerie la acrobație.

Și-n cazul lui Alin a funcționat. După doi ani în calitate de cursant, a ajuns el însuși la 15 ani instructor pentru generațiile recuperate de pe stradă. Între timp, Alin nu mai e la Parada. Își câștigă existența din spectacole private, la domiciliu, adesea prilejuite de aniversări sau onomastici. Cu doar câteva zile înainte de filmarea videoreportajului nostru Alin mersese din Ferentari până în Cartierul American din Pipera. Acolo, îmbrăcat cu vesta lui închisă la culoare, pictat cu roșu pe nas și machiat cu tempera, i-a făcut să râdă pe alți copii.

Alin Vasilescu visează ca, într-o bună zi, să intre sub cupola unui circ adevărat și-acolo sutele de oameni din tribună să-l întâmpine cu aplauze. Nimeni nu va ști câtă tristețe se ascunde în spatele măștii bufonului.

Acesta e al treilea episod video dintr-o serie de cinci în cadrul căreia surprindem diferite scene din Ferentari, menite nu doar să însoțească reportajele scrise și fotoreportajele, ci și să le ofere micro-perspective. Vrem să înțelegem fenomenul urban Ferentari din cât mai multe unghiuri capabile să ilustreze perspectiva – dar vrem să „prindem” și viața așa-cum-este-ea, prin ochii și spusele locuitorilor cartierului.