Elena Vidroi locuiește în cartierul Ferentari de 13 ani. Tot de atâția nu are curent electric. Serile de primăvară-vară-toamnă-iarnă au curs pentru familia Elenei tot așa – la lumânare, candelă și lanternă, iar în unele nopți mai geroase la lumina plăpândă și caldă a aragazului pe butelie.
În zilele în care nu are bani de baterii pentru măcar una din multele lanterne de acasă, întunericul domnește nestingherit în garsoniera minusculă a familiei Vidroi.
Elena are doi copii – o fetiță de 9 ani, Andreea, și un băiat de 17 ani, Marius. Televizorul este pentru ei o realitate din altă lume, o cutie a miracolelor care – strălucind – le-ar umple de lumină toată locuința. Familia Vidroi are un aparat TV vechi, stă acoperit pe o comodă plină de nimicuri, lanterne și baterii epuizate. Televizorul nu a mers niciodată, pentru că în garsonieră curentul electric nu pătrunde de 13 ani.
Elena Vidroi e prea săracă să și-l permită – iar de furat a ales să nu fure lumină, așa cum se mai întâmplă în Ferentari.
Lucrurile sunt totuși la o răscruce de destin, pentru că reprezentanți ai furnizorului de energie din cartier încearcă să descurce ițele cazului Vidroi și să aducă lumina, pentru prima oară, în locuința Elenei. Ar putea fi primul caz rezolvat, din cele peste 30 inventariate în cadrul efortului de mediere pe probleme de acces la energie susținut din decembrie 2015 încoace, la „Clubul Mamelor” (pe larg, în cadrul primului dosar al seriei Ferentari Lux – Marile speranțe).
Situația familiei Vidroi e reprezentativă pentru mai mulți locuitori ai cartierului Ferentari. Oamenii au învățat pur și simplu să trăiască după un ciclu natural împotriva căruia nu te poți revolta. Lumina zilei curge după întunericul nopții, iar înserarea se așază implacabil peste soarele amiezii. Noapte-zi, noapte-zi și tot așa, într-o ordine imposibil de combătut a lucrurilor, de care oamenii se mai apără doar gândindu-se la Dumnezeu.
Cum arată viața fără lumină? Intrăm în garsoniera familiei Vidroi pentru a înțelege.
Acesta e al doilea episod video dintr-o serie de cinci în cadrul căreia surprindem diferite scene din Ferentari, menite nu doar să însoțească reportajele scrise și fotoreportajele, ci și să le ofere micro-perspective. Vrem să înțelegem fenomenul urban Ferentari din cât mai multe unghiuri capabile să ilustreze perspectiva – dar vrem să „prindem” și viața așa-cum-este-ea, prin ochii și spusele locuitorilor cartierului.