Ionuț Oprea s-a mutat în garsoniera din Ferentari la începutul lunii octombrie. Nicoleta, Toto, Belea, Alin, Mitică, Andreea și alții se adună aici aproape în fiecare zi pentru repetiții.
Toți împreună sunt Playhood – o trupă de teatru formată din adolescenții „Clubului de educație alternativă” de la Școala 136 din cartier. Clubul a fost înființat de Policy Center for Roma and Minorities, iar Ionuț Oprea – care este la bază actor – coordonează activitățile dramaturgice.
Totul a început în 2012 când Oprea a ajuns în Ferentari pentru a ține câteva cursuri de teatru și a sfârșit prin a asambla o trupă din copiii cartierului. Și pentru că lucrurile au devenit cu fiecare săptămână, cu fiecare lună, cu fiecare an tot mai serioase, Ionuț Oprea s-a mutat cu totul în Ferentari la început de toamnă.
„În spatele scenei” înseamnă acum pentru Playhood o garsonieră de pe balconul căreia se văd primele blocuri de pe Aleea Livezilor, unul dintre ghetourile cartierului. Măcar puștii aceștia au fost smulși străzii și stau aici, cu replicile tipărite în mână, jucându-și rolurile.
Poate vor urma și alții. Ionuț Oprea visează la multe Playhood-uri mai mici, în care copiii Ferentariului să-și cheltuiască cu folos timpul. Ar fi o lovitură de teatru.
Până atunci, în garsoniera din Ferentari se exersează pentru „Home”, cea mai recentă piesă a trupei, care va avea premiera pe 18 decembrie la Godot. Scenariul e despre câțiva tineri dintr-un centru de delincvență juvenilă care ajung, printr-un concurs de întâmplări, în America.
Iar Ionuț Oprea chiar vrea să-i ducă pe puștii lui din Playhood peste Ocean. În garsoniera din Ferentari, printre replicile rostite, umblă și acest gând nerostit.
„America, tată!”. Abia asta va fi adevărata lovitură de teatru.
Acesta e al patrulea episod video dintr-o serie de cinci în cadrul căreia surprindem diferite scene din Ferentari, menite nu doar să însoțească reportajele scrise și fotoreportajele, ci și să le ofere micro-perspective. Vrem să înțelegem fenomenul urban Ferentari din cât mai multe unghiuri capabile să ilustreze perspectiva – dar vrem să „prindem” și viața așa-cum-este-ea, prin ochii și spusele locuitorilor cartierului.
Felicitări pentru acest reusit reportaj. Va mulțumim foarte mult,la fel si celor ce se implică pentru lansarea PlayHood_dului. Si celor ce ne ajuta atât financiar cat si spiritual. De când am dat lovitura in Alexandria la festivalul national de teatru tânăr ,,Idei_Ideis”avem în spate o echipă intreaga de oameni din parti diferite care chiar vor să ne ajute si sa ne sprijine în tot ceea ce facem. Si pentru asta le MULTUMIM. Va mulțumim tuturor. Si speram din tot sufletul să mai avem astfel de lovituri poate chiar mai mari așa cum zicea si TATICUL nostru,peste ocean. Pentru mine teatru înseamnă viata de zi cu zi. (Adică totul)?