Chapters
Chapters

un reportaj de Diana Oncioiu și Vlad Stoicescu

fotografii de Silviu Panaite  și Zora Iuga

În Sectorul 5 din Capitală sunt patru secții de poliție. De ordine și siguranță în cartierul Ferentari se ocupă Secția 24, înființată în anul 1999.

La început unitatea avea doar doi polițiști și își desfășura activitatea într-o cameră. Apoi, a început ușor-ușor să crească – și odată cu ea și renumele de batalion disciplinar. Loc, adică, în care fie ajungi pentru a ispăși o sancțiune, fie dintr-o motivație profesională inexplicabilă celorlalți.

Un clip video care circulă pe internet și în care apare un agent al Secției 24 indică apăsat cum o astfel de filosofie de lucru ajunge să împartă cetățenii într-unii de prima mână și alții de mâna a doua. Confruntat cu imaginile care alimentează – sub patronajul indirect al uniformei Poliției Române – toate etichetele negative despre Ferentari, comisarul șef al Secției 24 a respins controversa cu explicații paradoxale.

În tot acest timp, violența domestică e prevalentă în ghetourile cartierului, iar Poliția e mai degrabă preocupată să se ghideze după credința că “ei se ceartă, ei se împacă”.

Dela0.ro investighează în cadrul seriei #FerentariLux nivelul, calitatea și eficiența serviciilor publice din cartier. În cadrul celui de-al treilea episod al dosarului ne uităm la siguranță și ordine – primul reportaj s-a ocupat de serviciile de educație, al doilea de serviciile de sănătate.

Prima palmă

Într-o sală de clasă dintr-o școală din Ferentari un grup de femei discută despre violența domestică. Două doamne le explică soțiilor și mamelor din Ferentari cum certurile dintre părinți îi pot afecta pe cei mici. Încet, încet femeile își fac curaj să vorbească.

Enlarge

wsi-imageoptim-IMG_0802-2000x1333
În spatele ușilor și geamurilor închise, violența domestică se manifestă aproape nestingherită în Ferentari. Nu-i un fenomen caracteristic doar cartierului bucureștean - dar aici, parcă mai mult ca în alte părți, nici Asistența Socială, nici Poliția nu reușesc să ofere suport victimelor.

Foto: Zora Iuga

Prima e Adriana. Și-a părăsit soțul care o bătea. Și-a luat copiii și a plecat. Stau toți trei într-o garsonieră din Ferentari. Nu a ajutat-o și nu o ajută nimeni cu nimic. „Acum nu mai iau bătaie, dar sunt zile în care nu am să le dau de mâncare copiilor”, spune indignată Adriana.

După ea vorbește Bianca. Încă trăiește cu soțul violent. L-a părăsit o dată, dar s-a întors la el pentru că nu avea alternativă și nu a vrut nici să își lase copiii doar cu tatăl. Dacă ar avea unde, ar pleca și mâine. Până atunci continuă să stea sub același acoperiș cu un bărbat alcoolic care o bate.

La început, își amintește Bianca, soțul ei nu a fost violent. Timp de patru ani de zile nu a luat o palmă de la el. Apoi a venit prima lovitură. A primit-o pentru că plângea copilul și dacă copilul plângea era cu siguranță pentru că nu făcuse ea ceva bine. Așa funcționau lucrurile.

După prima palmă, a venit a doua, apoi și a treia. După palme au venit pumnii. „Mă bătea din orice. Venea acasă, dădea drumul la muzică și începea. Mă bătea și în fața copiilor”, își amintește Bianca. Numele ei real este altul – Bianca a solicitat ca identitatea să îi fie protejată. A chemat poliția de mai multe ori, dar de fiecare data situația s-a rezolvat între cei patru pereți ai locuinței. Soțul ei avea cunoștințe în Poliție așa că fiecare apel telefonic era soluționat cu o mică mustrare la fața locului și cam atât.

La spital a ajuns o singură dată. „Mi-a dat un pumn, am dat cu capul de zid și mi-am spart capul. Nu am simțit durere, am simțit că mi-a luat părul foc. M-a dus mătușa mea la spital. Am stat vreo două ore pe holuri. Am plecat”.

Fiica cea mare a Biancăi locuiește lângă ea. Are la rândul ei o fetiță și un bărbat violent. Pereții sunt prea subțiri pentru ca Bianca să nu audă scandalurile. Peste drum de Bianca stă sora ei. Ultima bătaie luată de la soț aproape a desfigurat-o. Nici Bianca, nici sora ei, nici fiica ei nu au depus vreodată plângere la Poliție. Au mai fugit la o vecină sau la o rudă, dar apoi au revenit sub același acoperiș cu agresorul.

Sectorul 5 din București nu găzduiește un adăpost temporar pentru victimele violenței domestice, în ciuda prevalenței fenomenului. Cel mai apropiat centru de profil este în Sectorul 4.

Absența unui adăpost înseamnă că serviciile pe care Direcția Generală de Asistență Socială le poate oferi sunt „de consiliere juridică, consiliere psihologică, consiliere socială, prestații financiare excepționale și ajutor material, informare cu privire la elementele de suport social care pot oferi asistență și sprijin specializat victimelor violenței domestice”.

Potrivit Direcției, în ultimii cinci ani, instituția a gestionat 15 cazuri de violență domestică. Dintre acestea trei au fost din Ferentari.

Emfaza comisarului

În Sectorul 5 sunt patru secții de Poliție. De ordine și siguranță în cartierul Ferentari se ocupă Secția 24 înființată în anul 1999. Din 2000 Alexandru Găitan e polițist la această unitate. La început erau doar doi polițiști în Ferentari, își amintește Găitan. Toată secția își desfășura activitatea într-o cameră. Când a cerut transferul în Sectorul 5, la 24, șefii nu au înțeles de ce și-ar dori să meargă la „batalionul disciplinar”.

Așa i se spunea la început secției, explică Găitan, pentru că aici erau polițiști repartizați de peste tot din Capitală. Între polițiști însă sintagma aceasta avea și un alt înțeles – batalionul de la Secția 24 era și locul unde se ispășeau sancțiuni, iar uniforma, se credea, era mai puțin o profesie și mai mult un purgatoriu. Când vezi lucrurile astfel, poți aluneca ușor spre a-i trata pe cei pe care până la urmă îi servești ca pe niște cetățeni de mâna a doua. S-a întâmplat?

Enlarge

wsi-imageoptim-IMG_1638
Blocuri de pe Aleea Livezilor, unul din ghetourile cartierului. O mașină de poliție poate fi adesea văzută aici, veghind activitatea din zonă.

Foto: Zora Iuga

După 16 ani de activitate în cartier, Găitan se limitează să spună că acum e mult mai bine. În primul rând, ai mai mult de doi polițiști în Ferentari și atunci Poliția e mult mai prezentă în cartier. În urmă cu 10-15 ani se făcea patrulă inclusiv în scara blocului, dar acum nu mai e cazul, susține polițistul. La capitolul consum de substanțe interzise, Găitan consideră că „au rămas foarte, foarte restrânse vânzarea și consumul de droguri”.

Aprecierile sale sunt susținute și de șeful Secției 24, Mihai Vîja. Acesta e convins că “povestea cu drogurile” de pe Aleea Livezilor e un fel de „apanaj legendă” întrucât „consumul nu este la cote alarmante”. Pe Livezilor, de când au fost adunate gunoaiele și de când există containere între blocuri, seringile folosite se văd mult mai repede. Doar între două blocuri în spatele containerului și la 10 metri de parc, într-o zi de octombrie, poți număra cu ușurință 40-50. Apoi mai sunt și cele din parc, cele din scările de bloc, de pe stradă.

Când a venit la Secția 24, în 2007, Mihai Vîja s-a confruntat și el cu eticheta de „batalionul disciplinar” și cu prejudecata – folosește exact cuvântul acesta – că în Ferentari „intră cine vrea și iese cine poate”. Vîja crede însă că prin rezultatele avute în ultimii zece ani, care se traduc în gradul de siguranță al cetățenilor, poate combate astfel de etichete și prejudecăți.

Enlarge

wsi-imageoptim-1452
Oamenii locului, adunându-se la început de toamnă pe o stradă din cartier, pentru a asista la luarea unei mirese de acasă.

Foto: Silviu Panaite

„Încercăm să arătăm că Ferentariul nu e chiar o pată neagră pe harta Bucureștiului”, declară cu emfază Mihai Vîja, îmbrăcat la costum în această dimineață de octombrie în care reporterii Dela0.ro îl vizitează la birou.

Vîja își continuă expunerea: “E un cartier în care locuiesc oameni cu bune și cu rele. Nu e chiar așa o zonă în care trebuie să ai o strângere de inimă când pătrunzi”.

Nu îi spunem comisarului șef că mergem de o jumătate de an în Ferentari pentru a documenta reportajele seriei. Îl lăsăm să ne liniștească în privința cartierului și să se pună într-o lumină favorabilă, în avangarda celor care combat imaginea proastă a zonei.

Un colectiv unit

Potrivit comisarului șef, din infracționalitatea sesizată, o mare parte este reprezentată de amenințări, loviri în formă ușoară, distrugeri de bunuri. Abia apoi vin furturile din mașini, din curți sau locuințe. „Infracționalitatea e mică pentru că ei aici stau. De regulă merg și fură în altă parte. Aici sunt furturi între vecini”, îl completează Găitan pe șeful secției.

Tot un procent scăzut îl reprezintă și cazurile de violență domestică, dă asigurări Vîja. În astfel de situații polițiștii își „exercită prerogativa consilierii”, aduc victimei la cunoștință existența ordinului de protecție, ba chiar victimele sunt consiliate cum să obțină ordinul, susține comisarul șef. După o astfel de intervenție „se mai întâmplă să facă plângeri femeile”, se eschivează Vîja. Are și o explicație pentru numărul scăzut de cazuri raportate de violență domestică: „Intervenția la timp și fermă face ca o violență în familie să nu continue, să nu ajungem la înjunghieri”.

Discuțiile purtate cu femeile din Ferentari de reporterii Dela0.ro îl contrazic pe comisarul șef. După principiul “ei se ceartă, ei se împacă”, o mamă din Ferentari a fost inclusiv avertizată de polițistul solicitat la 112 că dacă îl mai cheamă când o bate bărbatul îi dă amendă.

Pe Bianca nu a înjunghiat-o soțul. A bătut-o însă de nenumărate ori, i-a spart capul, i-a învinețit ochii. Pe sora ei aproape că a desfigurat-o soțul. Soțul Biancăi a primit de la polițist o mustrare verbală. De ordinul de protecție și de ce acte ai nevoie pentru a-l obține Bianca a aflat de la o întâlnire cu organizațiile non-guvernamentale, nu de la polițiștii care i-au trecut în repetate rânduri pragul.

Comisarul șef Vîja e mulțumit însă de echipa sa, un colectiv unit care funcționează bine pe teren. Astfel sună evaluarea oficială. Recunoaște că au existat și situații în care cetățenii au făcut plângeri că au fost victimele unor infracțiuni de abuz în serviciu. Astfel de situații sunt însă extrem de rare, asigură Vîja. Până în zece cazuri pe an.

Fiecare a fost tratat ca sesizare penală și trimis pentru soluționare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. În astfel de situații, la nivel de secție se declanșează o procedură administrativă menită să stabilească dacă au fost respectate modalitățile de intervenție. Polițistul e suspendat din funcție însă doar în momentul în care e trimis în judecată. De obicei procedura administrativă nici nu avansează concluzii până se finalizează cercetarea procurorului – pentru că altfel “ar însemna că noi, secția, ne antepronunțăm”, e lămurirea paradoxală a comisarului șef.

De aproape zece ani de când conduce Secția 24, Vîja nu a avut de-a face cu nicio suspendare a vreunui polițist din subordinea sa pe motiv de abuz în serviciu. Cu alte cuvinte, nicio sesizare n-a ajuns în toată această perioadă înaintea vreunei instanțe de judecată. Toate s-au soldat cu NUP – neînceperea urmăririi penale.

Enlarge

wsi-imageoptim-1745
Conducerea Secției 24 combate stereotipurile despre Ferentari invocând eficiența propriei activități.

Foto: Silviu Panaite

Potrivit Poliției Capitalei, rata criminalității în Sectorul 5 este <scăzută>, în comparație cu Sectoarele 1 și 2 unde rata criminalității este încadrată la <mediu>, iar în Sectoarele 3,4 și 6 la <ridicat>.

Cu o rată a criminalității reduse în sector, cu statistici care arată că a scăzut numărul de furturi din locuințe și din magazine în Ferentari, cu acțiuni de prevenție în ceea ce privește consumul de droguri și violența în școlile din Ferentari, șeful Secției 24 speră că poate demonta toate prejudecățile legate de cartierul pe care îl veghează.

Pirueta

În timp ce Vîja pune pe masă toate cifrele și argumentele în favoarea Ferentariului și-a corectitudinii și eficienței profesionale pe care oamenii din secția sa le promovează zi de zi, pe internet circulă un material video al Sindicatului Polițiștilor Pro Lex în care personaj principal este Alexandru Găitan, prezentat ca „polițist texan” în „Ferentexas”.

Ferentariul lui Găitan din clipul Pro Lex (difuzat în ianuarie 2016) nu mai e chiar același cu Ferentariul descris în biroul din Secția 24. Pentru Găitan-personajul-de-reportaj-video, echipat în uniforma Poliției Române, toți locuitorii ghetoului de pe Aleea Livezilor sunt hoți, „dacă sunt 10% liniștiți”.

Reportajul video al Pro Lex are o variantă scurtă, de cinci minute, și una extinsă, de 48 de minute. Ambele sunt disponibile pe Youtube și au strâns aproape 200 de mii de vizionări.

Timp de peste 40 de minute (n.r. – în varianta integrală) polițistul e personaj principal într-un reportaj care promovează ideea că adevărata față a Ferentariului e reprezentată de hoți, drogați și prostituate. Exact imaginea pe care comisarul șef Vîja susține discursiv că o combate.

Confruntat cu imaginea din clipurile Pro Lex și cu declarațiile polițistului Găitan, șeful Secției 24 e de părere că fiecare om și polițist are dreptul la opinie. În ceea ce privește sintagma folosită pentru a descrie cartierul pe care l-a apărat din vorbe timp de o oră, Vîja declară că „depinde ce înseamnă Ferentexas”.

„Dacă ne raportăm la nivelul de salubritate, la nivelul de trai, de cultură, ar putea să fie așa”, încearcă o piruetă comisarul, ignorând faptul că în clipul video al celor de la Pro Lex eticheta e legată exact de prejudecată că Ferentariul e un loc al fărădelegii. O prejudecată alimentată, cu stema Poliției Române pe braț, chiar de Secția 24 care veghează la ordinea și siguranța cartierului.

Producătorul general al Pro Lex, Oana Costea, spune că termenul de „Ferentexas” e un jargon pe care au ales să îl folosească ca titlu. Admite că a fost o alegere nefericită pentru că nu poți pune eticheta asta pe întreg cartierul, întrucât “mai sunt și zone bune”. Acuzelor că întărește niște prejudecăți Oana Costea le răspunde simplu: „Noi am fost cu poliția în zonele rău famate. Pe Livezilor și Pângărați dacă te duci, mai bine nu te duci. Acolo este și va fi o zonă periculoasă”.

Confruntată cu asigurările date de șeful Secției 24 că Ferentari e un loc sigur, Oana Costea spune cât se poate de clar că „este o vrăjeală”. „Ce putea să se schimbe de când am filmat noi și până acum? Ferentariul rămâne totuși un cartier periculos”, conchide, contrazicându-și practic poziția inițială și confirmând indirect că eticheta Ferentexas n-a fost totuși o greșeală, ci o opțiune conștientă, venită ca urmare a felului în care e privit cartierul chiar de cei care îi sunt în serviciu public.

wsi-imageoptim-1556.jpg
Parcul de pe Aleea Livezilor, unde - potrivit reportajului Pro Lex și producătorului său - 'mai bine nu te duci'.

În ghetou, pe Aleea Livezilor, stau Tudorița și Alexandru, care lucrează la o firmă de salubrizare din Sectorul 4. Tot cu ei stă și fiica lor Alina, din toamnă elevă la Școala 136. În ghetou stau Elena Vidroi și cei doi copii ai săi, care timp de 13 ani nu au avut lumină. În niciunul din acești 13 ani nu au furat curent.

În ghetoul de pe Livezilor stă și mediatorul sanitar Ioana Constantin. Din ghetou sunt cele mai multe femei care vin la Clubul mamelor pentru a schimba ceva în comunitatea în care trăiesc.

Ei toți nu se văd de stereotipuri și etichete, chiar dacă polițiștii Vîja și Găitan susțin verbal că-n Ferentari nu-i chiar ca-n Vestul sălbatic – se-aplică legea, adică, ne facem treaba.

Imaginile cu un polițist plimbând privitorul prin infernul din Ferentari rămân, însă. Și alimentează o prejudecată și mai mare asupra zonei. Până la urmă, în ciuda explicațiilor furnizate, în clipul video nu apare un „gunoier texan în Ferentexas”, nici un „învățător texan în Ferentexas”, nici un „om de cultură texan în Ferentexas”.

„În slujba cetățeanului” e o sintagmă frumoasă pe hârtie. Călătorind la periferia Bucureștiului, estetica asumată discursiv se mai pierde pe drum, iar uniforma Poliției Române capătă ceva din garderoba cu pălărie, cizme și pistol la cingătoare a omului legii nimerit nu într-o comunitate de cetățeni, ci de-a dreptul în Sudul sălbatic al Capitalei.

2 comentarii la “Batalionul Ferentexas

  1. E a treia oară anul ăsta când aud că rata infracționalității e mică în Ferentari fiindcă furăm în alte zone :))
    Legat de violența domestică din Ferentari, care apare în multe povești despre cartier, sărăcia și aglomerația în care locuiesc multe familii sunt factori favorizanți (zic fiindcă poate nu toată lumea înțelege asta). Pe de altă parte, e posibil să existe o subraportare a violenței domestice în straturile socioeconomice superioare, din diverse motive. Sper ca asta să nu conducă la o percepție dezechilibrată 🙂

  2. Mii de scuze pentru off-topic, dar voi aveți idee dacă la secția 24 de pe Bazaltului se eliberează caziere judiciare? Dacă da, sunt cozi?
    Am avut o experiență foarte proastă ieri cu secția 19 de poliție de pe Amurgului, cu cozi imense pentru cazier. Pe de altă parte, la secția 4 din sectorul 1 sau la secția 17 din Cotroceni totul merge strună. Sunt curios care e cauza diferenței.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *