Chapters
Chapters

un fotoreportaj de Zora Iuga și Silviu Panaite (imagini),

Diana Oncioiu și Vlad Stoicescu (text)

11 decembrie a fost o zi ca nicio alta la periferia sectorului 5 al Capitalei. Alegerile parlamentare au scos la vot doar un locuitor din patru ai cartierului, însă străzile Ferentariului au gemut de lume. E un peisaj pe care l-am zărit rar în cele opt luni de când cutreierăm zona, documentând seria #FerentariLux.

Un soare de toamnă a scăldat dimineața scrutinului, și mulți și-au găsit de treabă prin piețele, magazinele, spălătoriile auto ale cartierului. Puțini au ajuns și-n secțiile de vot – iar un reporter și un fotoreporter i-au întâmpinat la ieșire, întrebându-i ce fel de speranțe au strecurat în urne. O altă echipă Dela0.ro a bătut Ferentariul în lung și-n lat, căutând să surprindă cotidianul locurilor.

Zi mare, ziua alegerilor parlamentare! Și totuși, am mai văzut lucrurile întâmplându-se așa: cele mai sărace și ignorate locuri ale României trăiesc, la rândul loc, cu spatele întors la vremuri. E un revers greu al medialiei: marginalizate prea mult timp, comunitățile ajung și ele indiferente.

O hartă a prezenței la vot e lămuritoare. Nu s-a participat mai ales în zonele țării aflate cu un picior dincolo de pragul de sărăcie, adică acolo unde subdezvoltarea a căpătat proporții sistemice, de parcă programele de guvernare ale tuturor celor care s-au perindat la cârma României în ultimele două decenii n-au vizat condițiile unui trai mai bun, servicii decente de educație, sănătate sau siguranță publică – ci tocmai invers, condițiile unui trai mai prost, servicii absente de educație și sănătate.

Și-n Ferentari e chiar așa: serviciile de educație, sănătate sau siguranță publică sunt puncte tot mai roșii pe o hartă a lipsurilor sistemice.

De ce să mai vină la vot cetățeanul care are nenorocul să se nască și să trăiască în aceste pungi de sărăcie? Cu cine am fi votat dacă eram locuitori ai cartierului Ferentari? N-am reușit să găsim un răspuns.

În primăvară, când am pornit documentarea, la periferia sectorului 5 se pregăteau de zor alegerile locale. După 15 ani cu Marian Vanghelie venea, în sfârșit, și vremea schimbării. Dar oamenii locului au mai auzit cuvântul acesta, “schimbare”, și au ajuns să îl îngăduie, chiar dacă știu că de fapt nu prea se schimbă nimic.

Ieșim din Ferentari, în decembrie, cu sentimentul că am tot văzut în lunile acestea cum arată o lume care crește din nepăsare.

Oameni și voturi

  • Nicolae și Mariana

Ea are 49 de ani, el 57. Au venit la vot pentru sperând să fie mai bine. Ce înseamnă mai bine? Să nu se mai fure. După 30 de ani de muncă, Nicolae și Mariana au ajuns la concluzia că nu pot face nimic fără un credit. Dacă vrei să cumperi o garsonieră, credit; dacă vrei să mergi undeva în concediu, credit. Ei nu pot lua credit. Nu au simțit niciodată că votul lor a contat ori a contribuit la ceva. Dar au venit să îl dea și la aceste alegeri, senini, cu zâmbetul pe buze.

  • Dan

Dan are 72 de ani și a votat mereu. Stă în Ferentari de 14 ani. A venit la parlamentare cu speranța că cei de la conducere își vor schimba mentalitatea față de  “pătura de jos“. Pentru oamenii aceștia nu face nimeni nimic, crede Dan. Au salarii mici, care abia le acoperă nevoile. Mulți sunt nevoiți să își lase copiii și să plece în străinătate. Votul e și un indice al optimismului social? Dan e sigur: “Eu nu mai văd pe nimeni fericit. Pe autobuz abia dacă mai zărești oameni zâmbind.“

  • Eugen

“Tu știi cum e să trăiești în cartierul ăsta? Am votat să am și eu drepturi, nu doar ei”, e ferm Eugen în a-și justifica radicalismul. Cine sunt ei? “Tu știi că pe Livezilor vin cu ambulanța și le dau seringi să se drogheze în loc să îi ia de acolo?”, continuă. Ni se confirmă chiar aici, la urne, ce povestește Mihai Tănăsescu de la ARAS în „Local Kombat”: oamenii au înghițit propaganda de la televizor și chiar au ajuns să creadă că organizațiile non-guvernamentale fac mai mult rău decât bine.

  • Robert

E taximetrist de patru ani. Lucrează zilnic 12 ore. Într-o zi bună face cam 200 de lei, într-o zi proastă 50. Mașina e închiriată cu 60 de lei pe zi de la firmă. Are 29 de ani, s-a născut și crescut în Ferentari. Își dorește liniște și timp mai mult petrecut alături de copilul său. Acum Robert nu are aproape deloc timp. A pus ștampila pe un buletin de vot gândindu-se la asta.

  • Luminița

Timp de 31 de ani a fost telefonistă. E pensionată pe caz de boală, dar pentru că pensia nu îi ajunge are grijă de un băiat cu handicap. Pentru ea nu își mai dorește nimic. Luminița crede că vremea ei s-a dus. Vrea în schimb școli mai bune, reducerea analfabetismului și locuri de muncă pentru tineri.

  • Alina

E la a treia ei votare. Studentă la SNSPA, își dorește cel mai mult o economie mai bună. A lucrat într-un ONG care se ocupa cu strângerea gunoaielor. A încercat să îi aducă și pe strada Tunsu Petre din cartier, unde locuiește și unde se strâng zi de zi gunoaie în lipsa salubrității. Alina a votat gândindu-se la curățenie.

  • Ionela

E un drept pe care și l-a exercitat de fiecare dată. În primul rând din acest motiv a venit Ionela să voteze. E bugetară de șapte ani și își dorește salarii mai mari și o economie în care mai puțini să se chinuie să supraviețuiască.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *